Origine și distribuție
Nasturțiul mare (bot. Tropaeolum majus) provine din America Centrală și de Sud, unde crește sălbatic în special în Brazilia și Peru, dar și în Chile și Bolivia. Este probabil cel mai cunoscut reprezentant al familiei nasturtium din aproximativ 90 de specii (bot. Tropaeolaceae), care este forma de grădină utilizată în această țară, un hibrid. Forma sălbatică este considerată o plantă medicinală în patria sa datorită ingredientelor sale antibacteriene, motiv pentru care a fost numită „Planta medicinală a anului” în 2013.
citește și
- Cum să vă îngrijiți capriciile - cele mai importante sfaturi
- Cum să plantați în mod corespunzător nasturții - cele mai bune sfaturi
- Nasturțiul este otrăvitor?
utilizare
Nasturtium este o plantă cățărătoare care, datorită gârlelor sale lungi și cu frunze, este minunat potrivită ca ecran de confidențialitate și pentru ecologizarea pergolelor și a gardurilor de grădină. Planta crește fiabil și rapid pe orice dispozitiv de urcare - atât în înălțime, cât și în lățime. Plantați speciile direct în pat sau într-o cutie de flori (13,18 EUR la Amazon *) sau într-o cadă, prin care diferitele soiuri colorate pot fi utilizate pentru a crea aranjamente frumoase pe balcon sau în patul de flori. O plantare într-un pat ridicat pe terasă în care ați instalat un dispozitiv de urcare, de exemplu, arată deosebit de drăguț - în acest fel, locul dvs. preferat din grădină are un ecran verde de confidențialitate. Plantat fără suport de urcare,Nasturțiul mare taie, de asemenea, o siluetă fină în coșuri agățate - cu lăstari căzuți - sau ca acoperire a solului. Dar fii atent: plantele profită de toate ocaziile pentru a urca!
De asemenea, puteți planta plantele medicinale și de bucătărie în legumina pentru a îndepărta dăunătorii și bolile, în special în culturile cu culturi cu creștere mai lungă, cum ar fi broccoli, conopidă, cohlrabi, țelină, ridiche, fasole, mazăre, castraveți sau fenicul. În plus, plantarea de măr și piersici, precum și în paturile de trandafiri contracarează infestarea cu păduchi.
Se utilizează ca plantă culinară și plantă medicinală
Populațiile indigene din America de Sud folosesc nasturții ca remediu de mai multe secole. Infuzia ar trebui să ajute mai ales la răceli, bronșită și infecții ale tractului urinar, dar consumul excesiv poate irita rapid zona gastro-intestinală din cauza substanțelor fierbinți pe care le conține. Din acest motiv, ar trebui să utilizați doar frunzele și florile fierbinți și cu gust picant ale plantei cu ușurință în bucătărie, de exemplu pentru salate, sosuri sau unt de ierburi. Nasturtium are, de asemenea, un gust excelent ca topping pe pâine. Pe de altă parte, mugurii de flori încă închiși și fructele necoapte pot fi așezate în oțet de plante și folosite ca înlocuitor gustos al caperului. Mai mult, o infuzie făcută din frunze și flori proaspete poate fi folosită pentru îngrijirea părului, de exemplu ca balsam pentru părul parfumat.
Aspect și statură
În patria sa sud-americană, nasturțiul crește de câțiva ani. La noi, pe de altă parte, planta nu supraviețuiește iernilor reci și umede, motiv pentru care moare odată cu sosirea primului îngheț. Cu toate acestea, semințele tale supraviețuiesc, de obicei, fără nicio problemă în sezonul rece, astfel încât în primăvara viitoare plantele noi germinează în același loc. Nasturțiul mare crește târându-se și formează vânturi lungi care pot atinge lungimi de trei până la cinci metri. Prin urmare, specia este foarte potrivită ca acoperire a solului, dar se străduiește cu orice ocazie. Planta formează tulpini rotunde, subțiri, pe care frunzele și florile stau în poziție verticală la o înălțime de aproximativ 20 de centimetri.
frunze
Frunzele mari, în formă de scut, ale nasturției mari au o margine netedă și sunt de culoare deschisă până la verde închis, în funcție de soi. Cele nouă vene frunze clar recunoscute, care radiază din centru, sunt, de asemenea, caracteristice. O altă caracteristică tipică a speciei este așa-numitul efect de lotus, în care apa care lovește frunzele se rostogolește pur și simplu. Frunzele de degustare fierbinți și picante pot fi folosite proaspete și crude ca ierburi de condimentare și au un gust bun, de exemplu, tăiate mărunt în unt de ierburi, quark sau salată. Frunzele tinere și ușoare au un gust mult mai blând decât frunzele mai vechi și mai întunecate.
Flori și perioadă de înflorire
Nasturtium își datorează numele nasturtium, ale cărui haine cu glugile ascuțite seamănă cu florile mari, izbitoare, cu pintenul pronunțat. Caliciile sunt în mare parte roșu aprins, portocaliu sau galben și pot fi, de asemenea, monocrome sau modelate. Acestea apar între iulie și octombrie și apar decorativ ca flori unice pe ghemurile lungi. Florile au și o aromă ascuțită care amintește de gustul muștarului, dar sunt oarecum mai blânde decât frunzele. Sunt foarte potrivite pentru decorarea salatelor sau deserturilor, dar aveți grijă: există melodii captivante de ascuns în interiorul cărora cu siguranță nu doriți să mâncați. Agitați florile cu atenție după ce le culegeți, iar animalele vor cădea. Polenizarea este efectuată de insecte,care consideră că nasturțiul este foarte atractiv ca cultură alimentară.
fructe
După înflorire, nasturțiul mare formează fructe solitare de fisură destul de mari și care sunt, de asemenea, comestibile ca capere false atunci când sunt necoapte. Când sunt complet coapte, le puteți usca și măcina - fac o pudră de condiment ușor picantă pentru supe, sosuri și tocănițe. Aveți grijă la cultivarea în aer liber în grădină: nasturții doresc să se semene singuri - chiar dacă planta nu este rezistentă în sine - astfel încât în primăvara viitoare puteți fi surprins cu numeroși răsaduri.
Toxicitate
Nasturțiul măreț nu este otrăvitor, dar poate fi folosit chiar ca plantă medicinală. Cu toate acestea, acest lucru nu se aplică tuturor speciilor din gen, care la rândul lor nu pot fi neapărat otrăvitoare, dar totuși nu sunt comestibile. Doar Tropaeolum majus și Tropaeolum tuberosum sunt utilizate în mod tradițional ca plante alimentare.
Care locație este potrivită?
Nasturtium este una dintre florile de vară iubitoare de soare și se dezvoltă cel mai bine într-o locație adăpostită și însorită în pat sau pe balcon. Iradierea luminii are o influență directă asupra luminozității culorilor florilor sale, precum și asupra numărului de flori: cu cât este mai însorită, cu atât se formează mai multe flori - în plus, obțin culori mai puternice, în timp ce exemplarele cultivate în umbră parțială și umbră au în principal frunze și doar câteva, flori care rămân palide.
Continuați lectură
Sol / substrat
Nasturtium dezvoltă, de asemenea, multe frunze, dar doar câteva flori în sol bogat în nutrienți. Puneți-le într-un sol moderat bogat în humus, dacă este posibil, cu o proporție mai mare de lut și / sau nisip. Acest lucru ar trebui să fie bine drenat, deoarece planta - ca atât de multe - nu tolerează apariția apei. Folosiți un sol de ghiveci pe bază de humus sau un sol de ghiveci ca substrat pentru o cultură de ghiveci, pe care o puteți subția cu puțin nisip.
Semănat / trăgând înainte
În paturile noastre de flori, nasturții, care sunt doar anuale, se însămânțează de obicei. În plus, puteți prefera plantele de pe pervaz între februarie și aprilie, care funcționează cel mai bine după cum urmează:
- Lăsați semințele să se înmoaie în apă caldă timp de câteva ore
- Umpleți ghivecele de semințe (14,90 € la Amazon *) cu substrat sărac în nutrienți
- erbsengroße Samen zwei bis drei Zentimeter tief hineingeben
- mit Erde bedecken – Dunkelkeimer
- an hellen, aber nicht direkt sonnigen Platz bei Zimmertemperatur pflegen
- Substrat gleichmäßig feucht halten
- gespannte Luft (Abdeckung durch Folie o. ä.) fördert die Keimung
- Keimung erfolgt nach zwei bis drei Wochen
- Auspflanzen ins Beet ab Ende Mai nach den letzten Spätfrösten möglich
Vorgezogene Kapuzinerkresse blüht zwar schneller, allerdings können Sie die Samen ab Mai auch direkt ins Beet bzw. den Pflanzkübel ausbringen. Die Pflanzen wachsen sehr schnell, so dass ein Vorziehen nicht unbedingt notwendig ist. Die Aussaat ist bis Ende Juni möglich.
Kapuzinerkresse gießen
Der Wasserbedarf der Kapuzinerkresse hängt ganz konkret von ihrem Standort ab: Je sonniger und wärmer die Pflanze steht, desto mehr Wasser benötigt sie – zumal die Art wegen der großen Blattmasse viel Feuchtigkeit verdunstet und deshalb von vornherein einen recht hohen Wasserbedarf hat. Kübelpflanzen sollten Sie daher in den Sommermonaten täglich gießen, sofern es trocken ist und nicht regnet. Bei Wassermangel lässt die Pflanze sofort die Blätter hängen. Gießen Sie zudem immer von unten und niemals über die Blüten, da diese dann abfallen.
Kapuzinerkresse richtig düngen
Eine Düngung sollte auch bei Kübelpflanzen unterbleiben, da ein Übermaß an Nährstoffen lediglich das Blattwachstum anregt – zu Lasten des Blütenreichtums.
weiterlesen
Kapuzinerkresse richtig schneiden
Zu lange Ranken sowie verblühte Triebe können Sie mit einer scharfen und sauberen Schere abschneiden. Insbesondere das Entfernen der Blüten verlängert die Blütezeit, so dass Sie sich bis weit in den Herbst hinein an den bunten Farben erfreuen können. Für die Gewinnung von Samen lassen Sie einfach einige wenige Blüten an der Pflanze und ernten die reifen Früchte im Herbst.
Kapuzinerkresse vermehren
Im frühen Herbst können Sie Stecklinge schneiden, die sich sehr schnell bewurzeln. Allerdings müssen Sie diese überwintern und erst im folgenden Frühjahr auspflanzen.
weiterlesen
Überwintern
Zwar ist eine frostfreie, aber kühle Überwinterung (etwa in einem unbeheizten Wintergarten) der nicht winterharten Kapuzinerkresse grundsätzlich möglich, allerdings aufgrund der unkomplizierten Anzucht der Pflanze wenig sinnvoll. Die Pflege während der Wintermonate ist aufwändiger als eine jährliche Neuaussaat, zumal sich bei der Überwinterung gern Schädlinge und Krankheiten einnisten.
weiterlesen
Krankheiten und Schädlinge
Mit ihren Senfölen wehrt sich die Große Kapuzinerkresse sehr erfolgreich gegen viele Pilze und Schädlinge, weshalb Sie sie gut als vorbeugende Maßnahme ins Blumen- und Gemüsebeet pflanzen können. Nichtsdestotrotz ist die Pflanze beliebt bei Blattläusen (und halten die Tierchen etwa von den Rosen fern) sowie beim Großen Kohlweißling, der seine Eier gern an den Blättern ablegt. Ein Raupenbefall zeigt sich durch die typischen Fraßspuren.
Tipps
Gelbe Blätter sind, sofern sie nur vereinzelt auftreten, normal und werden einfach abgezupft. Treten die Verfärbungen hingegen verstärkt auf, so ist dies oft ein Hinweis auf zu viel oder zu wenig Wasser.
Arten und Sorten
Es gibt rund 90 verschiedene Arten der Gattung Kapuzinerkresse, wobei lediglich fünf Arten als Zierpflanzen kultiviert werden. Für den Anbau in Balkonkasten und Topf eignen sich vor allem die verschiedenen Sorten der Kleinen Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum minor), da sie nur etwa 30 Zentimeter hoch wird und ein eher buschiges Wachstum aufweist. Tropaeolum majus, die Große Kapuzinerkresse, ist dagegen die bekannte essbare Art. Diese entwickelt allerdings bis zu drei Meter lange Ranken und sollte daher besser einen Platz im Garten erhalten. Weitere Arten und ihre Sorten stellen wir Ihnen an dieser Stelle ausführlicher vor.
Große Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum majus)
Die schnellwachsende Art hat ihre Heimat in den Wäldern Brasiliens und Perus, ist aber auch hier schon lange in Kultur. Die Große Kapuzinerkresse wächst buschig oder kriechend, je nachdem, wie sie gezogen wird. Ohne Rankhilfe wird die Pflanze lediglich etwa 50 Zentimeter hoch, mit Rankmöglichkeit – etwa einer Mauer oder einem Zaun – erreicht sie bei guten Wachstumsbedingungen bis zu drei Meter Höhe. Die verschiedenen Sorten blühen meist gelb, orange oder rot. Es gibt aber auch zwei- bis mehrfarbige Varietäten, wobei die Blütenfarbe in der Regel witterungsabhängig ist: Bei kühlen Temperaturen und wenig Sonne bleiben die Farben blass. Sie erhalten ihre Leuchtkraft erst bei sommerlich warmen Temperaturen und viel Sonnenlicht. Sowohl die Blätter als auch die Blüten der Art sind essbar, zudem können Sie die Knospen sowie die unreifen Früchte als falsche Kapern eingelegen. Die Art ist einjährig und stirbt am Sommerende ab, ihre Samen allerdings überwintern und keimen im nächsten Frühjahr von ganz allein.
Beliebte Sorten sind beispielsweise:
- ‘Alaska Mix’: mehrfarbige Blüten, weiß panaschierte Blätter
- ‘Bunte Juwelen’: mehrfarbige Mischung mit gekräuselten Blüten
- ‘Cherry Rose’: kirschrote Blüten
- ‘Cream Troika’: hellgelbe Blüten mit dunklen Flecken
- ‘Jewel of Africa’: Mischung aus verschiedenfarbigen Blüten
- ‘Lachs’: lachsfarbene Blüten
- ‘Milkmaid’: hellgelbe Blüten
- ‘Moonlight’: hellgelbe Blüten
- ‘Night and Day’: blüht zweifarbig weiß und dunkelrot
- ‘Orange Troika’: leuchtend orangefarbene Blüten
- ‘Orchid Flame’: gelb-rot gemusterte, an Orchideen erinnernde Blüten
- ‘Scharlachglanz’: halbgefüllte, leuchtend rote Blüten
- ‘Variegated Queen’: verschiedenfarbige Mischung mit gesprenkeltem Laub
Die Unterart Tropaeolum majus ‘Nanum’ bleibt mit rund 30 Zentimetern Wuchshöhe niedrig und rankt nicht. Sie eignet sich sehr gut für Töpfe und andere Pflanzgefäße auf dem Balkon oder der Terrasse.
Kleine Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum minor)
Die in Peru und Ecuador beheimatete Kleine Kapuzinerkresse wächst eher buschig und wird etwa zwischen 30 und 59 Zentimeter hoch. Ihre Triebe ranken nicht. Die zumeist in Gelb- und Rottönen blühenden Blüten zeigen sich zwischen Juni und September und schmücken sonnige bis helle halbschattige Standorte auf dem Balkon oder der Terrasse. Im Schatten wachsen die Pflanzen nicht.
Beliebte Sorten sind beispielsweise:
- ‘Black Velvet’: dunkelviolette Blüten mit gelber Mitte
- ‘Gartenjuwel’: verschiedenfarbige Mischung mit leuchtenden Farben
- ‘Kaiserin Viktoria’: samtrote Blüten
- ‘Orientzauber’: tiefsamtrote Blüten
- ‘Peach Melba’: pfirsichfarbene Blüten mit dunklerer Mitte
- ‘Sangria’: schöne, kräftig rote Blüten
- ‘Sonnenteppich’: leuchtend gelbe Blüten
- ‘Tip Top Scarlet’: zahlreiche feuerrote Blüten
- ‘Vesuvius’: lachsfarbene Blüten
- ‘Whirlybird’: verschiedenfarbige Mischung aus roten und gelben, halbgefüllten Blüten
Kanarische Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum peregrinum)
Diese auch als “Kanarienvogel-Kapuzinerkresse” bezeichnete Art stammt aus Mittelamerika und trägt ihren Namen nicht ohne Grund: Die gelben Blüten sind durch auffallend große, am Rande geschlitzte Kronblätter gekennzeichnet und wirken daher wie Vogelflügel. Die in ihrer Heimat ausdauernde Art ist nicht winterhart und wird daher bei uns nur einjährig kultiviert. Die kletternden Ranken werden bis zu zwei Meter hoch und benötigen ein Rankgerüst bzw. eine andere Kletterhilfe. Die schnellwüchsige Kletterpflanze eignet sich zum Begrünen von Pergolen und Drahtgeflechten, kann aber auch in Hängekörben, Blumenampeln oder in Töpfen gezogen werden. Eine beliebte Sorte ist die ‘Goldranke’ mit ihren leuchtend goldgelben Blüten.
Knollige Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum tuberosum)
Die auch als “Mashua” bezeichnete Art wächst vornehmlich in Peru und Bolivien und dient der dortigen Bevölkerung zum Teil als Nahrungsquelle, da die Knollen der Pflanze – gekocht oder geröstet – essbar sind. Bei uns wird die Knollige Kapuzinerkresse nur selten angebaut, kann aber ähnlich wie Dahlien kultiviert werden: Graben Sie die Knollen vor dem ersten Frost aus und lagern Sie sie an einem dunklen und kühlen Ort, um sie im nächsten Frühjahr wieder einzupflanzen. Bei der Art handelt es sich um eine Kletterpflanze, deren schnellwachsende Ranken bis zu vier Meter hoch reichen und eine Kletterhilfe benötigen.
Dreifarbige Kapuzinerkresse (bot. Tropaeolum tricolor)
Tropaeolum tricolor, die Dreifarbige Kapuzinerkresse oder auch Chilenische Kapuzinerkresse, ist eine mehrjährige Pflanzenart aus der Familie der Tropaeolaceae. Die Art ist endemisch in Chile, wo sie im Nebelwald der Küstenberge Nordchiles in 300 bis 900 Metern Höhe sowie weiter südlich in den gemäßigten Wäldern im Landesinneren wächst. Die Knollen sind bis etwa minus acht Grad Celsius winterhart und vertragen kurzfristig auch eine Schneedecke. Das auffälligste Merkmal der Kletterpflanze sind ihre zahlreich ausgebildeten – wie der Name schon andeutet – dreifarbigen Blüten in rot, gelb und blau.